Migraţia este fenomenul care constă în deplasarea unor mulţimi de persoane dintr-un teritoriu în altul. Imigraţia reprezintă totalitatea intrărilor într-o ţară, iar emigraţia totalitatea ieşirilor dintr-o ţară. Migraţiile reprezintă un fenomen la fel de vechi precum omenirea. Epoca modernă,dar mai ales cea contemporană au cunoscut o diversificare a fenomenului migraţieişi o creştere constantă a numărului migranţilor. În lume s-au înregistrat migraţii majore, ca număr de populaţie sau perioadă de timp. Cea mai celebră este migraţia evreilor, care au plecat în toate colţurile lumii după ce templul din Ierusalim a fost distrus de către romani în secolul I d.Hr. O altă migraţie de proporţii a fost cea a polonezilor, după ce statul lor a fost cucerit de imperiile vecine, o dată în secolul al XVIII-lea şi a doua oară în timpul celui de-al doileaRăzboi mondial. În acest caz sovieticii au expulzat 12 milioane de polonezi din teritoriile anexate.
Migrația din ultimul secol și jumătate poate fi grupată, după numărul, originea sicaracterul ei specific în cinci mari etape, și anume:
| Politice | Social economice | Culturale | Naturale | Sanitare | Religioase |
|---|---|---|---|---|---|
| Corupția politică | Situatia financiară precară | Sistemul de învățământ precar | Hazarde | Epidemii | Intoleranță religioasa |
| Declanșarea războiului armat | Dorința de realizare în plan profesional | Apariția unor noi curente | Relief și climă | Sistem sanitar precar | Apariția unor culte |
| Lipsa de drepturi și libertăți | Dorința de realizare a unui viitor strălucit pentru copii | Impunerea unei alte limbi | |||
| Regimul politic | Dorința tinerilor de detasare de părinți și independența | ||||
| Lipsa locurilor de muncă | |||||
| Foametea, seceta | |||||
| Saracia | |||||
1. Migrații individuale
Sunt determinate în primul rând de factori economici. În funcție de rază lor de acțiune, de perioada de deplasare și de mijloacele de deplasare, acestea se subdivid în migrațîi sezoniere și deplasări definitive la mare distanta. Acestea pot adeseori deveni definitive (migrațîi forțate, migrații libere pe rază limitată, migrațîi industriale sau agricole). Cea mai des înțâlnită formă de migrații de acest fel este cunoscută sub denumirea de exod rural care vizează în primul rând mișcările din interiorul țărilor. Sunt de asemenea cunoscute deplasările periodice fără legătură cu gradientul de muncă - de tip turism și de tip pelerinaj.
2. Migrații pe grupe organizate
Acestea pot fi definitive (migrații războinice - o parte a marilor invazii, colonizarea - migrațiile vânătorilor, crescătorilor de animale, agricultorilor după epuizarea terenurilor lor). Ele pot fi de asemenea ritmice, desfășurându-se într-un spațiu definit (nomadism pastoral, nomadismul pescarului, vânătorului, culegătorului, agricultorului cu ritm sezonier) sau cu caracter de seminomadism-viață agricolă și pastorală de munte etc. Asemenea mișcări sunt determinate de un anumit mod de viață, conturat secole de-a rândul.
Primul loc între țările de emigrație îl detinstatele din Europa occidentală. Cea mai veche poate fi considerată emigrația iberică,cunoscută încă din secolul al XVI-lea și continuată într-un ritm susținut până în secolulal XVIII-lea. În această perioada, spre America de Sud și Centrală s-au îndreptat circadoua milioane de spanioli și câteva sute de mii de portughezi.
Traficul de sclavi din Africa se înscrie, de asemenea, în procesul mișcărilor de populații. Comerțul cu sclavi a început în secolul al XV-lea în Africa occidentală și atinge punctul său culminant la finele secolului al XVIII-lea. Se apreciază la circa 20 milioane numărul negrilor deportați pe plantațiile de tutun, zahăr, cafea din Brazilia și regiunea Caraibe. Un număr mare de negri au fost transportați, de asemenea, în celelalte țări din America de Sud precum și în S.U.A. Comerțul de sclavi a fost practicat de toate puterile coloniale. “Sclavagismul, afirmă Kar1 Marx, este acela care a dat valoare coloniilor, coloniile sunt acelea care au creat comerțul lumii, comerțul din lumea întreagă este condiția de existență a marii industrii. Astfel sclavajul este o categorie economică de cea mai mare importanță”. Acest 'fildeș negru', provenit mai ales de pe coasta occidentală a Africii ecuatoriale, a fost debarcat în America (la Santo Domingo), la numai 10 ani de la călătoria lui Columb. De atunci, cu o intensitate de neimaginat, a continuat, timp de mai bine de 50 ani, răspândindu-se în întreg continentul latino-american. În Brazilia ei au fost aduși pentru prima oară în anul 1532.
Atât prin vechime, cât mai ales prin volumul ei, se remarcă emigrația britanică. Valoarea acestei emigrații numai în perioada 1825-1940 este de circa 21 milioane persoane, într-o structură variată de la epocă la epocă. Această emigrație este continua până la începutul secolului al XX-lea, când se produce o 'reîntoarcere' a ei din S.U.A. și o 'redistribuire' spre Canada, Australia, Africa de Sud s.a.
Emigrația germană formează un contingent de circa 6,5 milioane (1820-1930), cu intensități maxime, îndeosebi la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului alXX-lea. Ea îi cuprinde în primele faze, mai ales pe țăranii Germaniei Orientale și Renaniei (zone cu o agricultură slabă) sau pe meșteșugarii ruinați de concurența marei industrii; în perioada anilor 1930-1940 emigrația germană este dominată de refugiați politici (circa 400.000 persoane). Încă din secolul al XVII-lea se afirmă cu toată vigurozitatea emigrația scandinavă. Ea cuprinde îndeosebi o serie de categorii de muncitori specializați, marinari, tăietori de lemne etc.
Emigrația franceză se afirmă mai târziu decât cele menționate anterior și cu o intensitate mai redusă. Ea cuprinde îndeosebi forța de muncă disponibilă din regiunile periferice ale Franței, regiuni mai slab dezvoltate, în acele timpuri, din punct de vedere economic.
În cadrul Europei meridionale și orientale se remarcă îndeosebi emigrația italiană care se manifestă către sfârșitul secolului al XIX-lea (începând cu anii 1880 până în 1928, circa 17-18.000.000 persoane). Ea s-a orientat fie spre țările vecine, fie spre țările de peste ocean (S.U.A., Argentina, Brazilia). Curentul cel mai activ pornea din Italia de sud, din regiunile cu regim latifundiar, bazat pe o agricultură extensivă.
Deosebit de activă a fost și emigrația austro-ungară (circa 4,3 mil. persoane în perioada 1875-1914), cuprinzând îndeosebi țărani săraci sau prigoniți politici.
Amintim de asemenea emigrația poloneză cu maximum de intensitate îndeosebi în perioada 1919-1939, când circa un milion polonezi s-au îndreptat spre America sau alte țări ale Europei.
În ţările de destinaţie se înregistrează următoarele efecte:
În ţările de origine se înregistrează următoarele efecte:
Codiniții: Răspunsurile vor conține litera cu răspunsul corect. Dacă sunt mai multe răspunsuri corecte se vor introduce în ordine alfabetică literele urmate de virgulă și spațiu(" "). În caz contrar răspunsul va fi considerat greșit!
Bibliografie